Oare... ? Când … ?

Tema de azi: învăţământul superior stomatologic
… voi putea întreba fără să fiu ridiculizat?
… voi avea calitate de om şi nu de subaltern al profesorului?
… voi absolvi aceeaşi facultate pe care am început-o (stomatologie versus medicină dentară)?
… îmi va spune cineva că meseria pe care mi-am ales-o este reglementată de legi?
… va conta ştiinţa şi informaţia în formarea viitorului medic (diplome şi certificate peste diplome şi certificate)?
… va îndruma profesorul studenţii să consulte bibliografia internaţională şi internetul?
… voi fi consiliat pentru că nu am priceput expunerea profesorului?
… va avea bibliografia catedrei legătură cu realitatea?
… îşi va da seama cineva acolo sus că obiectul muncii noastre este omul?
… se va pune accent pe calitate?
… va fi evaluată capacitatea cadrului didactic de a transmite mesajul?
… voi avea curajul să lucrez fără să stea un medic în spatele meu?
… mă va învăţa facultatea cum să îmi deschid, cum să administrez şi cum să “utilizez” un cabinet stomatologic?
Studentul este un om. Acest om are vârsta minimă de 18 ani. El nu este băgat în seamă decât de către puţini. Va termina o facultate şi se va izbi de realitate.
Studentul nu a fost format şi nu a învăţat decât ce a vrut profesorul să îl înveţe. El nu ştie să facă deosebiri. Mintea acestui Student a fost nivelată cu succes.
Acest Student absolvă şi se angajează la universitate. La universitate, Studentul va transmite poveţele de aur pe care le-a primit, altor studenţi.
Ce uităm? Uităm atât că studentul este om cât şi faptul că noi lucrăm cu oamenii.
Responsabilitatea este mare şi am învăţat-o fiecare singuri, pe propria piele.
De ce se mai numeşte „proces evolutiv” acela în care întotdeauna reinventăm roata?
Compilat de
Vlad Cristian Deac

Pledoarie spre meditatie... e mult spus...

Daca ar fi sa impartim "clasa politica" in doua, as vedea categoriile: oameni de actiune care stiu sa invarta problema si oameni care stiu sa invarta problema. Cu primii poti merge spre proges deoarece stiu.
Din pacate, ceea ce comunismul a reusit sa faca in generatiile pe care le-a guvernat, a fost sa stearga spiritul civic, sa inhibe competitivitatea, sa iti demonstreze ca esti un nimic, sa te faca sa venerezi hartiile (chiar daca in realitate acestea nu acopera nimic), sa te faci ca lucrezi pentru a se face ei ca te platesc si cu banii aia sa te faci ca poti sa cumperi ceva... la cartela.
Asa se intampla ca la noi nu trebuie sa ai o experienta, un background pentru a ajunge intr-un post, pentru a creste in ierarhie (cu toate ca popoarele civilizate ne-au dovedit contrarul din plin in ultimele secole). La noi o functie iti creaza un acces spre o alta functie, functia in sine fiind activitatea ... leadership prost inteles! (oare cand ne vom deschide ochii?). Spiritul civic lasa de dorit la noi; cu toate acestea stim sa facem aprecieri critice de duritate nemasurata celor care isi permit luxul de a lucra in folosul celorlalti (oare cand o sa ne putem permite sa trecem totul prin prisma gandirii personale iar cand e sa emitem o critica sa venim cu un constructiva, cu o solutie?). Programul, strategia, urmarirea indeplinirii activitatilor incepute, coordonarea, dezvoltarea, pastrarea activitatilor curente etc sunt apanajul celor mici? Restul au functii.
Un alt instrument al sistemului comunist este intimidarea. Neputinta recunoasterii faptului ca nu sti niste aspecte (complexul de inferioritate) nu ne determina sa devenim mai buni, mai competitivi, nu ne determina sa incercam sa cunoastem, nu ne determina sa ne retragem; mai bine intimidam, amenintam, refuzam, platim polite. Pentru ca doar de asta suntem capabili. Oare cand o sa incepem sa invatam si din experienta altora? Oare cand vom intelege ce inseamna colaborarea? Pentru ca subordonarea stim cu totii ce inseamna.
Este timpul schimbarii. Trebuie sa invatam sa ne dezvoltam, daca nu, trebuie sa invatam sa ne retragem. Urmatoarea perioada va fi una extrem de dificila pentru toti, fiind perioada de aderare la UE. Trebuie sa invatam sa ne cream propriul sistem de valori si principii pe care sa le promovam in si prin orice facem. Trebuie sa invatam sa ascultam.
Sunt multe aspecte care trebuie luate in calcul. Poate ca si cei cu experienta au ceva de spus, poate ca si cei cu experienta au un sfat... Noi, cei multi suntem in stare sa facem asta? Sau oare noi vrem progres?
Oare cand vom intelege ce inseamna continuitatea? Sau in continuare noi reinventam roata? Totul tine de noi.
Vlad
PS. Unde sunt stomatologii aici sau ce legatura au ei? ... exercitiu de gandire!

Lipsa de coerenta si demagogia - politica profesionala

Poate multi dintre voi nu cunosc activitatile departamentului de tineret in perioada 2001 - 2006. Dar poate unii le cunoasteti, ati participat macar o data sau doriti sa participati.
Departamentul in acesti 5 ani, a sprijinit cateva din initiativele studentesti (congresele pentru studenti si tineri medici) din mai multe orase, a initiat in urma cu 2 ani bursa Colgate-AMSPPR, a desfasurat Ziua Tineretului la Congresul AMSPPR (sesiune de
comunicari, mese rotunde de interes), mese rotunde cu tematica diversa si invitati de calibru, DentalSURF - scoala de politica profesionala etc.
Nu degeaba am scris DS la sfarsit. DS exista tocmai pentru a initia tinerii in cateva aspecte ce tin de democratie si leadership: posibilitatea de a-si spune parerea fara a avea repercursiuni negative, conceptul de implicare, motivarea propriilor opinii etc.
Eu am intrat in AMSPPR in anul 2002, iar aici am gasit niste oameni deosebiti, deschisi la nou si la calitate, sinceri... lucru care initial m-a socat, deoarece eram invatat cu stilul universitar, unde toata lumea iti era prieten pe fata iar prin spate te scuipa, iar calitatea niciodata nu a fost un criteriu. (aspecte pe care unii colegi tineri le faceau si la AGN a AMSPPR); nu in ultimul rand intimidarea era la loc de cinste.
Nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca in asociatia in care eu am crezut atata timp, intimidarea este la loc de cinste, vorbitul pe la spate o practica curenta iar lipsa de coerenta corelata cu demagogia - politica profesionala. Contrar unor principii care au fost promovate chiar de departamentul de tineret prin scoala de vara de la Mamaia, si
paradoxal de persoane care au participat la aceasta scoala de vara, carora li s-a dat tot girul si increderea.
Toate acestea, asa cum se sublinia si intr-un mail anterior, consider ca sunt atribute ale lipsei noastre de viziune, ale imposibilitatii noastre de a decela binele de rau si interesul comunitatii stomatologice de interesul personal.
Dragii mei, criteriile etnice, demagogia prin programe populiste, neintelegerea unor principii clare de functionare ale sectorului ONG si ONG profesional in special, integrarea in Uniunea Europeana, sunt un cocktail mortal pentru profesia noastra.
Doresc sa particip la o adunare generala unde activitatea sa fie impartita pe grupuri de lucru, care sa fie eficiente, sa elaboreze o strategie, un principiu, o rezolutie, care apoi sa fie promovata in plen. Ceea ce departamentul de tineret a initiat in urma cu doi ani,
intalnirile din holul hotelului, in fapt de seara, cred ca trebuie sa se intample in mod curent pe toate segmentele de activitate ale asociatiei si pe intreg parcursul AGN. Cred ca doar asa vom putea supravietui.
Vlad

Young Action for Dental Democracy

Ceea ce mie mi s-a parut stupefiant a fost faptul ca in anul 2006, la nivelul unei organizatii profesionale de un asemenea calibru, inca nu sunt intelese niste mecanisme fiziologice de democratiei. Functiile sunt confundate inca cu activitatile, lipsa de viziune este inca aplaudata, programul electoral (care trebuie sa fie un ghid pentru ceea ce ar urma) - cuvinte aruncate exagerate...
Atitudinea civica este o virtute care trebuie demonstrata prin fapte, nu doar prin simple vorbe...
In ceea ce priveste dezamagirea, eu am o experienta proasta din asociatia studenteasca... acolo eu am renuntat din cauza unor oameni care isi urmareau doar interesul personal. Doresc din suflet ca ceea ce am reusit noi in departamentul de tineret si anume sa aducem oameni de calitate in asociatie, sa aiba si un rezultat concret in urmatoarea perioada. Noi trebuie sa dovedim faptul ca stim sa facem din "nimic" (cei care au fost la AGN stiu) activitati cu rezultate concrete pentru cresterea prestigiului profesiei. Totusi, tinerii pana in 35 ani ai profesiei sunt foarte multi si acestora trebuie sa ne adresam cu predilectie.
Sergiu, daca este cineva care sa fie dezamagit, acela poate ca ar trebui sa fiu si eu... si ti-am spus si de ce. Noi tinerii am avut cutitul si painea in mana si cu toate acestea drujba a fost mai lunga si a taiat si mana... (metaforic vorbind)
Deoarece acest grup de discutii este unul liber, unde ne putem spune parerea si unde putem sa comentam niste aspecte fara ca cineva sa ne ia cuvantul dar tot odata si necenzurat, va propun Youth Action for Dental Democracy... YADD. Va propun ca prin acest demers sa aducem la cunostinta decidentilor din asociatie si nu numai a tuturor problemelor cu care se confrunta tanara generatie, solutii pe care noi le vedem pentru acestea, viziunea noastra asupra vietii stomatologice in urmatorii ani, cum privim integrarea europeana din punct de vedere al permisivitatii legislatiei, a practicii unui incepator, cum privim dreptul nostru la munca in UE, cum privim noi dreptul la opinie in
propria noastra tara etc.
Vreau si parerile voastre...
Vlad

Pregatire postuniversitara

Pornesc pe premisa "practice based dentistry". Prin aceasta nu as vrea sa se inteleaga faptul ca nu sunt de acord cu teoria. Dar teoria este adaptata dupa practica si trebuie facut acest lucru continuu, nu trebuie permis ca doar aspecte studiate in anii '50 sa fie considerate de actualitate iar restul dezavuate.
"Elaborarea unui model de pregatire postuniversitara."
Am sa raspund si eu punctual la ce s-a propus si am sa fac si completari unde am...
Ce probleme credeti ca sunt esentiale, ce specializari credeti ca sunt necesare, ce fel de atestate?
Cred ca introducerea de specializari ar trebui sa urmeze modelul european. De ce ? Pentru ca vom face parte integranta, ne vom raporta la el, vom avea drept de lucru acolo deci aspectele sunt multiple. Atestate sau oricum se vor numi, trebuie corelate insa cu mai multe aspecte:
- ce va reprezenta concret pentru viata stomatologica: o interzicere a practicii celorlalte atestate?
- vor acorda acestea imunitate celor care le vor purta?
- vor reprezenta doar un subiect orientativ?
- poate ar trebui sa mearga in paralel cu un set de norme care sa indice si protocoalele in domeniul respectiv, dar si limitele (si desigur ceea ce inseamna malpraxis pentru segmentul respectiv)
Cum ar trebui sa se intample aceste forme de pregatire?
Cred ca cel mai fericit caz ar fi ca formele de pregatire tip atestat sa fie apanajul organizatiilor profesionale. Prin intermediul acestora s-ar putea realiza si un control practic asupra rezultatelor, se pot face statistici clare, pot fi implicate finante si companii care sa asigure si o minima calitate actului educativ.
De asemenea, gradele didactice ar trebui corelate cu activitatea de cercetare si abilitatile de comunicare ale cadrelor didactice, pentru a nu se realiza un "gap" intre practicieni si facultati.
Ce sa se intample cu gradele profesionale?
Societatea romaneasca a fost militarizata destul in ultimii ani si zeci de ani. Cred ca gradele de orice fel nu isi au rostul. In schimb ar trebui si la noi incet-incet sa primeze calitatea CV-ului si tipul pregatirii, locul, lectorul etc... asa cum este si in lumea civilizata.
Cate locuri sa fie?
In functie de inscrieri. Sa existe posibilitatea sa studiezi si fara taxa, un fel de "bursa" stabilita pe anumite criterii de calitate. In rest, cine doreste sa poata face pe bani.
Ar fi necesare rezidentiatele cu plata?
Da si pentru cetateni romani. Se pare ca asistam la niste lucruri incredibile: cetatenii straini au mai multe drepturi decat noi...
Deocamdata atat
Vlad

Ref.la sistemul sanitar - asistenta stomatologica

Stimate domnule Turcescu,
Am sa incerc sa fiu cat mai scurt si la subiect, sperand totodata sa aveti timp sa prelucrati informatia pentru emisiunea din aceasta seara.
Sunt medic dentist tanar (din Oradea), care mi-am deschis un cabinet la tara (in Bihor), din banii mei, in spatiu concesionat de la consiliul local al comunei. Bineinteles, probleme cu creditarea deoarece nu poti primi bani ca medic tanar, nimeni nu te finanteaza. De asemenea, dificultati cu tot felul de autorizatii, si peste asta am trecut. Am ajuns la acel pas in care sa incerc sa lucrez in contract cu CAS Bihor, pentru ca foarte multi oameni sunt saraci si nu isi permit luxul de a veni la stomatolog (sa te tratezi inseamna un lux in Romania!!!). Pasii pentru a intra in contract cu CAS: intai te acrediteaza (acreditare pe care o consider o ineptie pentru ca din punct de vedere sanitar – deci a Ministerului Sanatatii cat si al Colegiului Medicilor Dentisti, cabinetul este conform normelor in vigoare); iar acum mi se spune ca in acest an s-ar putea sa nu se incheie noi contracte.
In urma vizitei d-lui Ministru in judetul Bihor la sfarsitul anului trecut, desi abordarea a fost una extrem de apropiata de medici si dadea sperante reale prin atitudinea dumnealui, realitatea inceputului de an 2006 spune cu totul altceva.
Avand in vedere aceste premise, coroborate cu activitatea mea in cadrul AMSPPR (Asocitia Medicilor Stomatologi cu Practica Privata din Romania), doresc sa il intreb pe domnul Ministru:
- pe cand se va vorbi de intreg sistemul sanitar si nu doar de spitale? Asistenta medicala primara (medicii de familie) si asistenta stomatologica primara sunt lasate la voia intamplarii de catre toate guvernarile de pana acum
- pe cand va fi urmarit si interesul bolnavilor?
- pe cand vor fi sprijiniti medicii tineri (avand in vedere faptul ca sunt state ale UE – nu putine, care acorda prime de instalare pentru medicii care merg la tara sau o anumita perioada se acorda sprijin financiar pentru investitii); la noi, contrariul: pe langa faptul ca nu esti sprijinit cu nimic (macar facilitatea de a-ti lua credit, chiar si scump... nu o ai), ti se pune si pumnul in gura cu fiecare ocazie;
- pe cand tarifele pentru manoperele stomatologice ale CAS vor fi actualizate la costul real al functionarii unui cabinet de medicina dentara?; pentru a functiona normal, la un minim acceptat pentru conditiile terapeutice si igiena, un cabinet trebuie sa aibe un venit de minim 50 milioane ROL / luna (aceasta suma se poate afla foarte usor prin adunarea tuturor taxelor / impozitelor / obligatiilor etc; dau ca exemplu doar pentru preluarea/incinerarea gunoiului platesc 100 RON / luna); plafoanele pe care le aloca CAS sunt in jurul sumei de 700-900 lei/luna pentru stomatologi; institutiile Statului trebuie sa inteleaga faptul ca la stomatolog nu dai un onorariu ci platesti un serviciu care este foarte scump atat din punct de vedere al functionarii unui cabinet, al materialelor cat si al responsabilitatii medicale
- pe cand relatia cu CAS va fi una constructiva? (atitudinea personalului sa fie una civilizata nu de superioritate sau batjocura fata de medici, cand vin in control sa anunte din timp – pentru a nu disturba actul terapeutic, la programul de lucru sa nu iti ceara ceea ce nu se plateste – faptul ca iti solicita sa fi la lucru un numar de ore / saptamana iar plafoanele sunt destule doar pentru 2-3 zile)
- pe cand se vor putea dota cabinetele de medicina dentara cu aparate de radiodiagnostic, fara a te considera CNCAN uzina nucleara? (acest aspect, tinand cont ca majoritatea statelor UE au prevazut in legislatie obligativitatea existentei la unitul dentar si un unit de radiologie pe care culmea il poti obtine foarte usor)
- pe cand vor fi aparate interesele medicilor (tinand cont de faptul ca legea malpraxisului va intra in vigoare in curand dar din punct de vedere al terapeuticii, nu avem coduri de practica si nu stim ce inseamna malpraxis sau pana unde ne este competenta)
Concluzii:
- daca vrei sa muncesti, iti este foarte greu; taxele, autorizatiile, lipsa de interes sau chiar batjocura din partea reprezentantilor institutiilor Statului Roman sunt facute sa iti creeze o stare de umilire si stres continuu, sa nu te poti dezvolta normal
- au de pierdut pacientii iar incidenta bolilor infectioase, infecto-contagioase, sistemice etc va fi in crestere
Poate niste solutii:
- stabilirea costurilor minimale pe baza standardelor minimale de functionare ale unui cabinet (impreuna cu organizatiile profesionale: AMSPPR, CMDR etc, in baza legilor existente) iar apoi actualizarea tarifelor achitate prin CAS;
- stimularea practicii la tara, si daca nu acordarea de prime de instalare sau sprijin financiar pe o anumita perioada de timp, atunci macar facilitarea acordarii unui contract cu CAS-urile, medicilor tineri;
- facilitarea achizitiei de aparatura de catre cabinetele medicale prin acordarea de facilitati fiscale, etc
- profesionalizarea personalului din CAS-uri si DSP-uri (care sa faca si informare, si consiliere, nu doar controale si atitudine superioara)
Daca se vor intampla aceste lucruri, atunci s-ar putea ca si sectorul medical romanesc sa inceapa sa functioneze, medicii tineri sa lucreze in sistemul sanitar si nu sa plece din tara sau sa se angajeze ca distribuitori de medicamente, iar pacientii sa fie mai sanatosi ceea ce va duce implicit la scaderea numarului de ajutoare sociale si cresterea numarului de angajati. Acesta cred ca este un interes national si prioritate absoluta.
Sper sa fi fost destul de clar, iar aceste informatii sa ajunga si pe masa d-lui Ministru si sper sa incerce sa gaseasca cat mai urgent solutiile optime.
Cu respect,
dr. Vlad Cristian Deac

Despre starea de fapt

Tanar este cel care se simte. Iar in meseria noastra daca imbatranesti, trebuie sa te retragi pentru ca nu faci fata provocarilor. Asa ca cei de pe acest grup, toti sunt tineri ! Este o hotarare care nu poate fi contestata !
Subiectul propus este foarte bun dupa parerea mea si merita dezbatut. Eu personal consider ca o atitudine pozitiva si sanatoasa este aceea in care fiecare face pe propriile puteri ceea ce face, dar este sprijinit in cazul in care eforturile sale se indreapta spre progres. Pentru aceasta avem nevoie de oameni acolo, undeva mai sus, care sa poata sa sprijine initiativele bune. Uite asa se naste incet incet o societate civilizata, liberala (nu politic vorbind, ci ca atitudine), in care lobby-ul si negocierea iau locul atitudinii sefesti sau promovarii doar din motivul ramanerii in scaun.
Cum vad eu ziua de azi: acces la informatie, infrastructura de comunicare, AMSPPR etc – toate acestea sunt instrumente care pot fi utilizate si prin intermediul carora se pot promova idei si normalitate. Aici poate ar fi bun si exemplul exterior, cum se procedeaza in alte tari, trebuie avute in vedere principiile morale fata de care nu trebuie sa ne indepartam.
Emanciparea, cum era subliniat in mailul anterior, initial fireasca – datorita obligativitatii trecerii prin toate stadiile academice, de la preparator la profesor (treptele initierii) este luata azi in deradere, fapt care se vede prin evolutia unor persoane prin metode nefiresti si ajungerea in anumite posturi (postul vazut ca diploma) fara a fi sustinuta avansarea de activitati sau de activitati indoielnice. Si aici as face o paralela si cu prezentarea lui Sorin Lakatos, de la congresul AMSPPR din primavara lui 2006, care sublinia importanta respectarii unor rigori stabilite international si in baza carora, orice cercetator ar sta drept in fata oricaror interpretari (bineinteles, aceste rigori pot fi extrapolate si la alte aspecte ale vietii stomatologice, in speta viata asociativa).
Dincolo de aspectele pur teoretice ale lidership-ului, activitatile desfasurate sunt cele care vorbesc. Aici se poate vedea interesul fiecaruia, constanta etc.
Astept si parerile voastre.
dr. Vlad Cristian Deac

Practica - educatia - grupul de discutii

Dincolo de faptul ca pe acest grup si-au spus pana acum parerea mai mult tinerii, exista si practicieni cu experienta care urmaresc aceasta lista. Mi-ar place ca si acestia sa isi dea cu parerea mai mult.

Incerc sa fac legatura in acest mail cu ceea ce se va dezbate la masa rotunda de tineret de la Congresul AMSPPR, legat de educatia postuniversitara cat si etica profesionala si totodata diferenta totala intre ceea ce reprezinta facultatea si practica. Desi as putea aborda mai multe subiecte de interes, am sa o abordez pe cea a practicii, prin prisma medicului tanar.

Cu toate ca ca in facultate facem o gramada de materii de medicina generala, in momentul in care iti intra un caz deosebit in cabinet te confrunti cu niste momente de cumpana in care incerci sa gasesti intre multitudinea de anvelope virale si semiologii, atitudinea terapeutica pe care se o abordezi. Desi avem o gramada de carti scrise de toti cei care doreau un salar mai mare in universitati, fara neaparat de a avea o reflectare in practica de zi cu zi, informatiile pe care aceste le contin sunt - nu de putine ori – lacunare ori sumare; aici citez dintr-un autor renumit: “… pacientii sunt consitenti de obicei de problema lor, permitand medicului sa ia precautiile necesare inainte de orice interventie … ”. Bineinteles, ca medica tanar, fara experienta si care totusi stiu sa iau cartea sa o rasfoiesc pentru a incerca sa imi raspund la intrebari, cand citesc astfel de afirmatii tind sa ma orientez spre un diagnostic al propriei mele persoane, care probabil are probleme de intelegere etc. Ma intrebam retoric “care sunt aceste precautii pe care eu ca medic trebuie sa le iau? Oare aceste informatii nu ar trebui sa le gasesc in macar o carte?”. Asa cum subliniam intr-un articol in Viata Stomatologica in urma cu vreo doi ani, noi trebuie sa inventam roata (in cazul acesta informatia si rezolvarea cazurilor clinice) de fiecare data. Nu trebuie sa spun faptul ca de cate ori am deschis o carte a unui autor strain, totul era foarte clar, fara interpretari si in cazul in care aveai dubii, problemele iti erau explicate pe indelete pentru a le intelege si pentru ca a doua oara cand te lovesti de astfel de cazuri sa le sti rezolva.

Lipsa unor ghiduri de practica explicate pe care sa le am la indemana in astfel de cazuri am resimtit-o din plin in ultima perioada. Cred ca acest aspect este atat unul de etica (mai ales in contextul noii legi a melpraxisului, ude noi ca medici vom fi foarte vulnerabili fara existenta acestor ghiduri) cat si de educatie postuniversitara (vom sti sa pornim, monitorizam si solutionam un caz mult mai usor).

O concluzie pana aici: in Romania inca inveti din propria practica si mai putin din experienta celorlalti. Solutii: ghidurile de practica, acte normative mai specifice/clare, traducerea unor autori de valoare mondiala.

Astept pareri.

dr. Vlad Cristian Deac

Calitatea in educatie - numerus clausus

In ceea ce priveste subiectul lansat: numarul prea mare de studenti si evident slaba pregatire a acestora:
Ar trebui sa se faca 2 lucruri esentiale:
a. introducerea unui numerus clausus in functie de necesarul de medici
b. stabilirea unor standarde de calitate in educatia stomatologica
Apropo de numarul de stomatologi, si afirmatia ca este insuficient: daca se face un calcul simplu, recomandarea EU este de 1500 pacienti / medic. Asta inseamna 20 mil locuitori / 1500 = 13.333,(3). Numarul actual, cu generatia 2004 si 2005 a crescut spre 14-15 mii. Intrebarea mea este... unde mai este nevoie de numar dublu de stomatologi? Dorim sa ajunga someri oamenii, ca in Germania, unde sunt peste 40 mii? Dorim sa umplem buzunarele cuiva? Sau dorim sa avem un sector medical de varf?
Numerus clausus se impune de la sine, bazat si pe motivele:
- scaderii numarului de studenti
- scaderii numarului de cadre didactice slab pregatite (mai putini studenti, mai multi bani dati de acestia pentru studii, mai multe pretentii)
- creste gradul de implicare al cadrelor didactice pentru cooperare interuniversitara, pentru programe de dezvoltare, cercetare, educare etc
- cresterea respectului reciproc (student - cadru didactic - practician) si responsabilizarea fiecarei parti.

In schimb, masura este nociva daca este luata ad-hoc, negandita, asa cum a fost cea cu stagiul si apoi si-au dat seama ce au facut. Pentru ca peste 20 - 30 de ani s-ar putea sa ajungem sa infiintam iar facultati pentru ca nu sunt destui stomatologi.

Atat.
Vlad C. Deac