Despre exigenta

   Care este primul gand la care te duce exigenta? Pe mine, spre exemplu, ma duce spre o profesoara rea, care se purta urat si discriminatoriu cu elevii, relatie din care toata lumea avea de suferit. Din pacate, datorita multor frustrari acumulate, exigenta era de fapt o falsa exigenta si a fost perceputa ca un comportament demn de condamnat.

   Nimic mai gresit!

   As incepe cu inceputul, exigenta este o atitudine pe care o ai, o atitudine manifesta, vis-a-vis de propria ta persoana, in primul rand. Vis-a-vis de caminul si de locul tau de munca ori masina ta. Si nu in ultimul rand, vis-a-vis de persoanele pe care le intalnesti, cu care convietuiesti ori colaborezi. Exigenta nu este o atitudine care sa fie manifesta doar vis-a-vis de ceilalti oameni; este o conditie sine-qua-non ca aceasta sa se intample in primul rand in relatia cu noi insine si cu ceea ce ne apartine si ne defineste pe noi.

   Probabil frecvent vi s-a intamplat sa auziti comentarii de genul "vai ce casa are", sau "vai cum ii arata baia", acest lucru comentat de un personaj al carui grup sanitar se afla in curte, intre cotetul gainilor si cocina de porci, plin de noroi si inclinat intr-o parte. 

   Hai sa incercam sa ne aranjam propria baie, propriul grup sanitar dupa care sa il comentam pe al altora.

   Am sa patrund si mai profund in problema. Toata lumea cere joburi, cere locuri de munca. Oare, am uitat cum este sa incerci sa iti faci propriul tau bine? Poate ca incercand sa iesim din cutie si sa gandim un pic in afara ei, am reusi sa ne dam seama de adevaratul nostru potential. De ce sa ne cream frustrari diverse mergand de la angajator la angajator, nemultumiti ba de salariu, ba de colectiv, ba de atitudinea "sefului"? Ce ar fi daca am incerca mai multi sa ne luam destinul in mana si sa incercam sa facem din cele doua maini, doua picioare si un cap, lucruri functionale, de care noi si ceilalti sa aiba nevoie si astfel sa putem trai si noi fericiti, incantati ca facem ce ne place?

   Puneti in balanta faptul ca acceptand doar astfel de situatii, creativitatea, potentialul de initiativa al dumneavoastra nu vi le folositi deloc. Incercand sa vi le puneti in valoare, poate reusiti sa va deschideti propriul lant de magazine sau o manufactura prin care sa serviti cu daruire alti oameni care au nevoie de serviciile voastre.

   Daca suntem exigenti cu noi si cu cei din jur, hai sa fim exigenti si in educatia copiilor nostri, pe care sa ii incurajam in diversele initiative si sa le calauzim pasii astfel incat sa le iluminam calea, atat cat putem fiecare dintre noi, dupa posibilitatile fiecaruia. Probabil cea mai daunatoare atitudine este cea negativa, in care daca cel mic incearca, noi ii retezam imediat aripile deoarece "asa ceva nu se face", sau "pe cine ai mai vazut asa?" sau pur si simplu "fi cuminte!". Ce inseamna cumintenia? Cum o percepem noi si ce inseamna pentru noi? Dar oare copilul, neavand experienta noastra de viata, si nici relatiile sociale si nici chiar puterea de a discerne intre bine si rau, ce intelege din cumintenie?

   Te indemn si pe tine, cititorule, sa fi exigent cu tine insuti. Exigenta nu inseamna punctualitate la o intalnire si nici felul superior in care stim sa tratam oamenii ci felul in care stii sa iti anunti partenerul ca intarzii 5 minute, si felul uman de a aborda orice persoana cu care interactionezi.

Rabdare... nearticulat

   Este rabdarea o virtute? Teologic, filosofic, sociologic sau economic vorbind? Peste tot auzim: toate la timpul lor; parintii copiilor: ai rabdare! Dar oare avem rabdarea pe care o invocam? De ce ar fi nevoie de rabdare? Ar fi nevoie de rabdare pentru ceva? 

   Probabil, in canoanele initiatice, rabdarea reprezinta calea, drumul. Pana la urma, aceasta (calea) este cea care te face fericit si nu rezultatul final nu? De ce spun asta? Luand un simplu exemplu al drumetului, care s-a pornit din vale sa ajunga in varful muntelui. La revenire are de povestit multe multe lucruri care ii vor marca existenta si o va marca si pe a celorlalti, fie doar si prin simple povestiri. Pe drum a intalnit oameni, animale, poteci, copaci, insecte, frunze, flori, case, ciuperci, pietre, fructe. Fiecare din acestea ii vor aduce aminte de un moment mai mult sau mai putin placut. Dupa care, sec, va spune... si am ajuns in varf. Drumetia lui va infierbanta discutiile multor seri cu multe frunti incretite sau din contra, va trezi discutii fara noima la cei cu fruntea neteda. Calea, drumul, din vale si pana in vale, trecand prin toate cele evocate, bineinteles atingand si varful, va fi cea dezbatuta. 

   Sau, putea lua un elicopter sa il duca pana pe varf si inapoi. Care ar mai fi povestea? Unde ar mai fi bucuria drumului? Si care este pretul nerabdarii? 

   Tuturor ne place, probabil, sa mancam fructe toamna. Sunt dulci, zemoase, pline de vitamine, enzime, microelemente, proteine etc. Imaginati-va acum ca mancati o pruna verde primavara cand tocmai a inceput sa se formeze. Ce gust va excita papilele gustative? Unul... verde-amar, acru ca otetul sintetic, nu? Unde e savoarea? Unde sunt principiile active? Sunt tot acolo, dar toamna. Deci, rabdare! Rabdare sa creasca, sa se coaca iar apoi sa o savuram ca pe o trufa pretioasa, care a fost ingrijita si protejata un an intreg pentru a ne satisface cele mai ascunse dorinte. 

   Este rabdarea o virtute? 

   Ne-am imbolnavit; o raceala banala, cu rosu'n gat, cu muci, un pic de febra si durere de cap. Imediat antibiotic! (Chiar daca infectia este virala, bombardam cu antibiotic). Nu mai obisnuim sa ne bagam sub plapuma cu un ceai cald si o lamaie stoarsa cu miere, fructe si apa multa. Repede antibiotic si antiinflamatoare, antipiretice etc. Succes! A trecut dupa 7 zile de tratament!!! Daca ati fi avut rabdare, si stateati intr-un mediu constant, cu multe lichide, fructe, ceaiuri, miere, aveati surpriza sa treaca ... intr-o saptamana! 

   Lipsa rabdarii poate insemna la un moment dat si inghitirea oricarei galusti, indiferent de continutul sau calitatea acesteia. Cand ai nevoie de ceva, ar fi mai bine intai sa ai rabdare sa cauti ofertele, sa compari calitatea si pretul, iar decizia sa o iei in cunostinta de cauza. Si asta, pentru ca orice are un pret. Si nu totdeauna pretul platit este in bani! 

   Iluzia unei vieti tumultoase plina de cea mai bogata oferta in tot ce ne dorim noi si pentru care trebuie sa alergam repede la hypermarket ca altfel nu mai prindem promotia, ne face sa ne ratam biografia (cum bine spunea cineva la un moment dat). Sa trecem pe langa viata in loc sa o traim.