Oare... ? Când … ?

Tema de azi: învăţământul superior stomatologic
… voi putea întreba fără să fiu ridiculizat?
… voi avea calitate de om şi nu de subaltern al profesorului?
… voi absolvi aceeaşi facultate pe care am început-o (stomatologie versus medicină dentară)?
… îmi va spune cineva că meseria pe care mi-am ales-o este reglementată de legi?
… va conta ştiinţa şi informaţia în formarea viitorului medic (diplome şi certificate peste diplome şi certificate)?
… va îndruma profesorul studenţii să consulte bibliografia internaţională şi internetul?
… voi fi consiliat pentru că nu am priceput expunerea profesorului?
… va avea bibliografia catedrei legătură cu realitatea?
… îşi va da seama cineva acolo sus că obiectul muncii noastre este omul?
… se va pune accent pe calitate?
… va fi evaluată capacitatea cadrului didactic de a transmite mesajul?
… voi avea curajul să lucrez fără să stea un medic în spatele meu?
… mă va învăţa facultatea cum să îmi deschid, cum să administrez şi cum să “utilizez” un cabinet stomatologic?
Studentul este un om. Acest om are vârsta minimă de 18 ani. El nu este băgat în seamă decât de către puţini. Va termina o facultate şi se va izbi de realitate.
Studentul nu a fost format şi nu a învăţat decât ce a vrut profesorul să îl înveţe. El nu ştie să facă deosebiri. Mintea acestui Student a fost nivelată cu succes.
Acest Student absolvă şi se angajează la universitate. La universitate, Studentul va transmite poveţele de aur pe care le-a primit, altor studenţi.
Ce uităm? Uităm atât că studentul este om cât şi faptul că noi lucrăm cu oamenii.
Responsabilitatea este mare şi am învăţat-o fiecare singuri, pe propria piele.
De ce se mai numeşte „proces evolutiv” acela în care întotdeauna reinventăm roata?
Compilat de
Vlad Cristian Deac