Lantul slabiciunilor in varianta medicinista moderna sau cu alte cuvinte, experientele prin care trebuie sa treaca un medic rezident pentru a se putea bucura de drepturile sale.
Treptele initierii reprezinta pasii pe care trebuie sa ii parcurgi pentru a ajunge la un adevar, la o taina. Astfel, si tinerii practicieni trebuie sa fie initiati in ale medicinii pentru a putea trata la randul lor bolile pacientilor lor. Initierea trebuie sa fie un instrument al cunoasterii si al desavarsirii.
Asa a inceput si povestea unui Absolvent care a inceput initierea intr-ale practicii medicale si care la un moment dat a dorit sa schimbe locul in care se pregatea. De aici, o sumedenie de experiente pe care le lasam la adresa cititorului sa le aprecieze.
Datorita faptului ca pe parcursul pregatirii postuniversitare se modifica curricula (fapt care deja nu mai mira pe nimeni, avand in vedere ca multi am inceput facultatea de stomatologie si am terminat medicina dentara), posibilitatea de a alege urmatorul stagiu este amanata pana aproape de termenul limita de incepere a celui nou. Trebuie adunate hartii de plecare si de accept din partea ASP-urilor donoare respectiv primitoare. Nu este destul; avand in vedere descentralizarea totala, totul trebuie aprobat si de catre Centrul National de Perfectionare. Nu e o problema nici acest aspect, dar, cererea ramane acolo 3 saptamani. Vreo problema? Nici vorba. Absolvent isi poate vedea de treaba lui, „sa faca ce doreste” in aceasta perioada, precum o voce masculina suava ii raspunde telefonic la intrebarea: „si cum ramane cu stagiul meu?” (disperare)
In fine, ajunge si hartia de la Centru, cu o intarziere de cateva zile de la aprobare si curios lucru... cu numarul de iesire avand data intrarii in lucru... adica cu o luna inainte. (fals in acte)
Absolvent nu dispera si isi continua drumul pentru a putea incepe stagiul urmator. Urmatorul pas este indrumatorul de stagiu, Proful, care la ora h in timpul celor 7 ore de program de clinica nu este de gasit. Nici o problema il abordam la praxisul privat unde cu drag ii transmite lui Absolvent ca are nevoie de o scrisoare de la ASP primitor cum ca Absolvent va face stagiu pe clinica respectiva. Uitasem sa precizez faptul ca Centrul a trimis adresa in atentia clinicii; in concluzie era nevoie de 2 autoritati pentru a face 2 scrisori avand acelasi continut catre aceeasi clinica – Utopie? Nu!!! (mortii se acopera cu pamant iar vii cu hartii)
La doua zile dupa indrumarea calduroasa, Absolvent, cu hartia in mana il asteapta pe Prof care intre timp se inchisese in cabinetul lui. Si a asteptat... 3 ore. In sfarsit Proful iese, echipat de plecare: „La ora asta se vine? Vino la dimineata la 8.30”. Si pleaca. (umilinta)
Urmatoarea zi: Proful paseaza cazul Confului, conful o lasa pe asistenta sefa sa hotarasca inmanandu-i actele Rezidentei, ziua finalizandu-se cu ideea ca cei de la ASP vor trebui sa dea o indicatie telefonica cu privire la perioada de lipsa de la stagiu datorita intarzierii de 3 saptamani a Centrului. (fuga de responsabilitate)
Trece un weekend si povestea continua. Luni, Absolvent afla ca actele au fost pasate de la Rezidenta la Cea-care-se-ocupa-de-problema. (rea vointa)
Treptele initierii reprezinta pasii pe care trebuie sa ii parcurgi pentru a ajunge la un adevar, la o taina. Astfel, si tinerii practicieni trebuie sa fie initiati in ale medicinii pentru a putea trata la randul lor bolile pacientilor lor. Initierea trebuie sa fie un instrument al cunoasterii si al desavarsirii.
Asa a inceput si povestea unui Absolvent care a inceput initierea intr-ale practicii medicale si care la un moment dat a dorit sa schimbe locul in care se pregatea. De aici, o sumedenie de experiente pe care le lasam la adresa cititorului sa le aprecieze.
Datorita faptului ca pe parcursul pregatirii postuniversitare se modifica curricula (fapt care deja nu mai mira pe nimeni, avand in vedere ca multi am inceput facultatea de stomatologie si am terminat medicina dentara), posibilitatea de a alege urmatorul stagiu este amanata pana aproape de termenul limita de incepere a celui nou. Trebuie adunate hartii de plecare si de accept din partea ASP-urilor donoare respectiv primitoare. Nu este destul; avand in vedere descentralizarea totala, totul trebuie aprobat si de catre Centrul National de Perfectionare. Nu e o problema nici acest aspect, dar, cererea ramane acolo 3 saptamani. Vreo problema? Nici vorba. Absolvent isi poate vedea de treaba lui, „sa faca ce doreste” in aceasta perioada, precum o voce masculina suava ii raspunde telefonic la intrebarea: „si cum ramane cu stagiul meu?” (disperare)
In fine, ajunge si hartia de la Centru, cu o intarziere de cateva zile de la aprobare si curios lucru... cu numarul de iesire avand data intrarii in lucru... adica cu o luna inainte. (fals in acte)
Absolvent nu dispera si isi continua drumul pentru a putea incepe stagiul urmator. Urmatorul pas este indrumatorul de stagiu, Proful, care la ora h in timpul celor 7 ore de program de clinica nu este de gasit. Nici o problema il abordam la praxisul privat unde cu drag ii transmite lui Absolvent ca are nevoie de o scrisoare de la ASP primitor cum ca Absolvent va face stagiu pe clinica respectiva. Uitasem sa precizez faptul ca Centrul a trimis adresa in atentia clinicii; in concluzie era nevoie de 2 autoritati pentru a face 2 scrisori avand acelasi continut catre aceeasi clinica – Utopie? Nu!!! (mortii se acopera cu pamant iar vii cu hartii)
La doua zile dupa indrumarea calduroasa, Absolvent, cu hartia in mana il asteapta pe Prof care intre timp se inchisese in cabinetul lui. Si a asteptat... 3 ore. In sfarsit Proful iese, echipat de plecare: „La ora asta se vine? Vino la dimineata la 8.30”. Si pleaca. (umilinta)
Urmatoarea zi: Proful paseaza cazul Confului, conful o lasa pe asistenta sefa sa hotarasca inmanandu-i actele Rezidentei, ziua finalizandu-se cu ideea ca cei de la ASP vor trebui sa dea o indicatie telefonica cu privire la perioada de lipsa de la stagiu datorita intarzierii de 3 saptamani a Centrului. (fuga de responsabilitate)
Trece un weekend si povestea continua. Luni, Absolvent afla ca actele au fost pasate de la Rezidenta la Cea-care-se-ocupa-de-problema. (rea vointa)
Un amanunt insignifiant este acela ca Absolvent este disperat datorita faptului ca nu ii intrase averea pe card decat pe jumatate de luna, riscand totodata sa se ajunga la intreruperea rezidentiatului. Ceva ce pe nimeni nu interesa. (disperare)
Un telefon catre Responsabilul-din-ASP prin care a fost pus in legatura cu Conful a rezolvat toata problema, iar aistenta sefa dupa inca doua iesiri isterice completeaza foaia de pontaj care este inmanata lui Absolvent. (happy end)
Etica, colegialitatea, respectul fata de aproapele tau, responsabilitatea didactica, rolul de mentor, cunoasterea, educatia sunt tot atatea motive care sa genereze in mintea si comportamentul unor mediocri complexe si atitudini de ura, umilire, fuga de responsabilitate, intoleranta etc. Pe langa toate acestea, falsul in acte care poate genera nenorociri.
Trist este faptul ca acesti oameni au ajuns in functii de conducere, rol de mentori in sistemul de invatamant, ei nefiind capabili a intelege multe aspecte, sa faca o selectie de resurse umane ori sa cunoasca legi, nu pot intelege profesia si faptul ca drumul pe care si l-au ales in viata implica si obligatii si responsabilitati. Principiile morale ale acestor oameni nu exista, totul invartindu-se in jurul propriului eu.
Oare cand se vor face lectii de „cei 7 ani de acasa” in facultate?
Un telefon catre Responsabilul-din-ASP prin care a fost pus in legatura cu Conful a rezolvat toata problema, iar aistenta sefa dupa inca doua iesiri isterice completeaza foaia de pontaj care este inmanata lui Absolvent. (happy end)
Etica, colegialitatea, respectul fata de aproapele tau, responsabilitatea didactica, rolul de mentor, cunoasterea, educatia sunt tot atatea motive care sa genereze in mintea si comportamentul unor mediocri complexe si atitudini de ura, umilire, fuga de responsabilitate, intoleranta etc. Pe langa toate acestea, falsul in acte care poate genera nenorociri.
Trist este faptul ca acesti oameni au ajuns in functii de conducere, rol de mentori in sistemul de invatamant, ei nefiind capabili a intelege multe aspecte, sa faca o selectie de resurse umane ori sa cunoasca legi, nu pot intelege profesia si faptul ca drumul pe care si l-au ales in viata implica si obligatii si responsabilitati. Principiile morale ale acestor oameni nu exista, totul invartindu-se in jurul propriului eu.
Oare cand se vor face lectii de „cei 7 ani de acasa” in facultate?
