Initiativa deschiderii unui cabinet stomatologic la tara in zilele noastre cred ca poate sa apartina unor nebuni. Si totusi, am facut-o! Intr-o discutie avuta azi cu o distinsa colega, in periplul meu mioritic saptamanal pe meleagurile bihorene, am ajuns la concluzia ca sunt un optimist.
De ce? Luate pe rand sunt mai multe aspecte. Naveta, un lucru benefic in dezvoltarea ulterioara a unui individ (poate ma citeaza cineva, ca eu nu pot sa cred asa ceva) iti ofera ceva intim – diversitatea culturala, educationala, sociala, politica, economica etc. Lumea pe care ajungi sa o cunosti (aici ma refer la toti indivizii cu care intri in contact) este extrem de diversa, din diferite medii, cu diferite idei (sau fara).
Lucrul la tara este sublim si mai ales cand iti place sa vezi si sa pui mana sa faci anumite lucruri deosebite, dai in voluntariat – nu e cine sa te aprecieze.
Apa calda este apanajul claselor superioare care isi permit un boiler electric sau cel putin unul pe lemne. In cabinet – unul electric mic.
Somnul dulce mult aduce. Mai ales cand igienizezi un pat de consultatii din cabinetul de medicina de familie. Obisnuindu-ma cu stilul minimalist in care sa imi astern somnul, dormitul in cort la tabara de vara MASH imi parea un lux pe care putini si-l pot permite.
Pentru ca tabloul sa fie complet, nici macar undele radio ale majoritatii posturilor romanesti nu ajung in cabinet; si acestea ocolesc cu brio cabinetul formand o oaza. E bine - mai putina iradiere, mai putina poluare fonica.
Ca medic tanar ai niste idealuri, niste asteptari. Totodata, aceste aspecte trebuie corelate cu realitatea. Problema se iveste in momentul in care idealismul realist se loveste de realitatea romaneasca: camera de servici inexistenta – nimeni nu a murit in sacul de dormit, apa calda doar pentru boieri – sa vedem partea buna – ne calim, distanta de la gara sau drumul national – facem un pic de conditie fizica, cocina langa cabinet – fara sa ai vreun drept de apel la igiena ori pretentie de parfum de munte, pacienti doar cand nu sunt la camp – e cumva vreo problema ?
Concluziile va apartin !
Nu am abordat: respectul pacientului pentru medic sau actul terapeutic, grija comunitatii pentru a avea niste servicii la standarde, preocuparea guvernantilor pentru dezvoltarea unui sistem de acordare a ingrijirilor medicale primare de calitate, lipsa unor strategii in ceea ce priveste numarul medicilor practicanti, educatia primita in facultate s.a.m.d.
Sa aveti o vara frumoasa in continuare !
25 iulie 2007
6 martie 2007
Alegeri pe paine...
... sau pentru paine?
Iata ca isteria alegerilor pentru CMD se stinge incet-incet odata cu trecerea celor doua tururi de scrutin si cu apropierea alegerilor nationale. Acesta este si motivul pentru care, retrospectiv privind, am analizat cele intamplate; bineinteles prin prisma actorului.
Implicarea civica in organizatii nonguvernamentale este cvasiinexistenta intre studentii stomatologi; acest lucru este reflectat si in viata profesionala si in implicarea medicilor in organizatiile de profil. Educatia civica lasa de dorit de asemenea iar raporturile normale intr-o societate si asa tarata de influenta muribunda a comunismului, nu pot fi puse in valoarea lor reala.
Care este efectul? Simplu: neintelegand mecanismele de functionare ale unei organizatii, luarea unor decizii in mod democratic, comunicarea, lobby, ajungem sa ne dorim o functie doar pentru ca este o functie ("si eu vreau sa fiu ceva..." afirma un coleg de-al nostru la un moment dat pe parcursul acestei campanii).
La noi, institutia lobby-ului, comunicarea, munca in echipa si activitatile desfasurate sunt inlocuite de interesul personal, "fa-te frate cu dracul pana treci puntea", dictatura, demagogia si ... functia. Sefismele sunt inca la moda. Tara noastra este o natie de presedinti, netinand cont de faptul ca sefia nu este o diploma ci o responsabilitate. Oare cate din aceste functii sunt sustinute si de activitati? Oare cate din aceste functii sunt sustinute de demersuri in folosul comunitatii pe care fiecare o reprezentam?
Iata ca isteria alegerilor pentru CMD se stinge incet-incet odata cu trecerea celor doua tururi de scrutin si cu apropierea alegerilor nationale. Acesta este si motivul pentru care, retrospectiv privind, am analizat cele intamplate; bineinteles prin prisma actorului.
Implicarea civica in organizatii nonguvernamentale este cvasiinexistenta intre studentii stomatologi; acest lucru este reflectat si in viata profesionala si in implicarea medicilor in organizatiile de profil. Educatia civica lasa de dorit de asemenea iar raporturile normale intr-o societate si asa tarata de influenta muribunda a comunismului, nu pot fi puse in valoarea lor reala.
Care este efectul? Simplu: neintelegand mecanismele de functionare ale unei organizatii, luarea unor decizii in mod democratic, comunicarea, lobby, ajungem sa ne dorim o functie doar pentru ca este o functie ("si eu vreau sa fiu ceva..." afirma un coleg de-al nostru la un moment dat pe parcursul acestei campanii).
La noi, institutia lobby-ului, comunicarea, munca in echipa si activitatile desfasurate sunt inlocuite de interesul personal, "fa-te frate cu dracul pana treci puntea", dictatura, demagogia si ... functia. Sefismele sunt inca la moda. Tara noastra este o natie de presedinti, netinand cont de faptul ca sefia nu este o diploma ci o responsabilitate. Oare cate din aceste functii sunt sustinute si de activitati? Oare cate din aceste functii sunt sustinute de demersuri in folosul comunitatii pe care fiecare o reprezentam?
Am revenit pe Blog
Asa se pare ca o perioada destul de lunga de timp mi-a fost blocat blogul pentru ca Gmail a facut niste setari noi iar conturile vechi au fost resetate.
Iata-ma din nou, deci, astept si parerea voastra la comentariile de pana acum, si de acum inainte voi continua sa postez!
Spor la treaba!
Iata-ma din nou, deci, astept si parerea voastra la comentariile de pana acum, si de acum inainte voi continua sa postez!
Spor la treaba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
