Dincolo de faptul ca pe acest grup si-au spus pana acum parerea mai mult tinerii, exista si practicieni cu experienta care urmaresc aceasta lista. Mi-ar place ca si acestia sa isi dea cu parerea mai mult.
Incerc sa fac legatura in acest mail cu ceea ce se va dezbate la masa rotunda de tineret de la Congresul AMSPPR, legat de educatia postuniversitara cat si etica profesionala si totodata diferenta totala intre ceea ce reprezinta facultatea si practica. Desi as putea aborda mai multe subiecte de interes, am sa o abordez pe cea a practicii, prin prisma medicului tanar.
Cu toate ca ca in facultate facem o gramada de materii de medicina generala, in momentul in care iti intra un caz deosebit in cabinet te confrunti cu niste momente de cumpana in care incerci sa gasesti intre multitudinea de anvelope virale si semiologii, atitudinea terapeutica pe care se o abordezi. Desi avem o gramada de carti scrise de toti cei care doreau un salar mai mare in universitati, fara neaparat de a avea o reflectare in practica de zi cu zi, informatiile pe care aceste le contin sunt - nu de putine ori – lacunare ori sumare; aici citez dintr-un autor renumit: “… pacientii sunt consitenti de obicei de problema lor, permitand medicului sa ia precautiile necesare inainte de orice interventie … ”. Bineinteles, ca medica tanar, fara experienta si care totusi stiu sa iau cartea sa o rasfoiesc pentru a incerca sa imi raspund la intrebari, cand citesc astfel de afirmatii tind sa ma orientez spre un diagnostic al propriei mele persoane, care probabil are probleme de intelegere etc. Ma intrebam retoric “care sunt aceste precautii pe care eu ca medic trebuie sa le iau? Oare aceste informatii nu ar trebui sa le gasesc in macar o carte?”. Asa cum subliniam intr-un articol in Viata Stomatologica in urma cu vreo doi ani, noi trebuie sa inventam roata (in cazul acesta informatia si rezolvarea cazurilor clinice) de fiecare data. Nu trebuie sa spun faptul ca de cate ori am deschis o carte a unui autor strain, totul era foarte clar, fara interpretari si in cazul in care aveai dubii, problemele iti erau explicate pe indelete pentru a le intelege si pentru ca a doua oara cand te lovesti de astfel de cazuri sa le sti rezolva.
Lipsa unor ghiduri de practica explicate pe care sa le am la indemana in astfel de cazuri am resimtit-o din plin in ultima perioada. Cred ca acest aspect este atat unul de etica (mai ales in contextul noii legi a melpraxisului, ude noi ca medici vom fi foarte vulnerabili fara existenta acestor ghiduri) cat si de educatie postuniversitara (vom sti sa pornim, monitorizam si solutionam un caz mult mai usor).
O concluzie pana aici: in Romania inca inveti din propria practica si mai putin din experienta celorlalti. Solutii: ghidurile de practica, acte normative mai specifice/clare, traducerea unor autori de valoare mondiala.
Astept pareri.
dr. Vlad Cristian Deac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu