Initiativa deschiderii unui cabinet stomatologic la tara in zilele noastre cred ca poate sa apartina unor nebuni. Si totusi, am facut-o! Intr-o discutie avuta azi cu o distinsa colega, in periplul meu mioritic saptamanal pe meleagurile bihorene, am ajuns la concluzia ca sunt un optimist.
De ce? Luate pe rand sunt mai multe aspecte. Naveta, un lucru benefic in dezvoltarea ulterioara a unui individ (poate ma citeaza cineva, ca eu nu pot sa cred asa ceva) iti ofera ceva intim – diversitatea culturala, educationala, sociala, politica, economica etc. Lumea pe care ajungi sa o cunosti (aici ma refer la toti indivizii cu care intri in contact) este extrem de diversa, din diferite medii, cu diferite idei (sau fara).
Lucrul la tara este sublim si mai ales cand iti place sa vezi si sa pui mana sa faci anumite lucruri deosebite, dai in voluntariat – nu e cine sa te aprecieze.
Apa calda este apanajul claselor superioare care isi permit un boiler electric sau cel putin unul pe lemne. In cabinet – unul electric mic.
Somnul dulce mult aduce. Mai ales cand igienizezi un pat de consultatii din cabinetul de medicina de familie. Obisnuindu-ma cu stilul minimalist in care sa imi astern somnul, dormitul in cort la tabara de vara MASH imi parea un lux pe care putini si-l pot permite.
Pentru ca tabloul sa fie complet, nici macar undele radio ale majoritatii posturilor romanesti nu ajung in cabinet; si acestea ocolesc cu brio cabinetul formand o oaza. E bine - mai putina iradiere, mai putina poluare fonica.
Ca medic tanar ai niste idealuri, niste asteptari. Totodata, aceste aspecte trebuie corelate cu realitatea. Problema se iveste in momentul in care idealismul realist se loveste de realitatea romaneasca: camera de servici inexistenta – nimeni nu a murit in sacul de dormit, apa calda doar pentru boieri – sa vedem partea buna – ne calim, distanta de la gara sau drumul national – facem un pic de conditie fizica, cocina langa cabinet – fara sa ai vreun drept de apel la igiena ori pretentie de parfum de munte, pacienti doar cand nu sunt la camp – e cumva vreo problema ?
Concluziile va apartin !
Nu am abordat: respectul pacientului pentru medic sau actul terapeutic, grija comunitatii pentru a avea niste servicii la standarde, preocuparea guvernantilor pentru dezvoltarea unui sistem de acordare a ingrijirilor medicale primare de calitate, lipsa unor strategii in ceea ce priveste numarul medicilor practicanti, educatia primita in facultate s.a.m.d.
Sa aveti o vara frumoasa in continuare !
