Este rabdarea o virtute? Teologic, filosofic, sociologic sau economic vorbind?
Peste tot auzim: toate la timpul lor; parintii copiilor: ai rabdare! Dar oare avem rabdarea pe care o invocam? De ce ar fi nevoie de rabdare? Ar fi nevoie de rabdare pentru ceva?
Probabil, in canoanele initiatice, rabdarea reprezinta calea, drumul. Pana la urma, aceasta (calea) este cea care te face fericit si nu rezultatul final nu? De ce spun asta? Luand un simplu exemplu al drumetului, care s-a pornit din vale sa ajunga in varful muntelui. La revenire are de povestit multe multe lucruri care ii vor marca existenta si o va marca si pe a celorlalti, fie doar si prin simple povestiri. Pe drum a intalnit oameni, animale, poteci, copaci, insecte, frunze, flori, case, ciuperci, pietre, fructe. Fiecare din acestea ii vor aduce aminte de un moment mai mult sau mai putin placut. Dupa care, sec, va spune... si am ajuns in varf. Drumetia lui va infierbanta discutiile multor seri cu multe frunti incretite sau din contra, va trezi discutii fara noima la cei cu fruntea neteda. Calea, drumul, din vale si pana in vale, trecand prin toate cele evocate, bineinteles atingand si varful, va fi cea dezbatuta.
Sau, putea lua un elicopter sa il duca pana pe varf si inapoi. Care ar mai fi povestea? Unde ar mai fi bucuria drumului? Si care este pretul nerabdarii?
Tuturor ne place, probabil, sa mancam fructe toamna. Sunt dulci, zemoase, pline de vitamine, enzime, microelemente, proteine etc. Imaginati-va acum ca mancati o pruna verde primavara cand tocmai a inceput sa se formeze. Ce gust va excita papilele gustative? Unul... verde-amar, acru ca otetul sintetic, nu? Unde e savoarea? Unde sunt principiile active? Sunt tot acolo, dar toamna. Deci, rabdare! Rabdare sa creasca, sa se coaca iar apoi sa o savuram ca pe o trufa pretioasa, care a fost ingrijita si protejata un an intreg pentru a ne satisface cele mai ascunse dorinte.
Este rabdarea o virtute?
Ne-am imbolnavit; o raceala banala, cu rosu'n gat, cu muci, un pic de febra si durere de cap. Imediat antibiotic! (Chiar daca infectia este virala, bombardam cu antibiotic). Nu mai obisnuim sa ne bagam sub plapuma cu un ceai cald si o lamaie stoarsa cu miere, fructe si apa multa. Repede antibiotic si antiinflamatoare, antipiretice etc. Succes! A trecut dupa 7 zile de tratament!!! Daca ati fi avut rabdare, si stateati intr-un mediu constant, cu multe lichide, fructe, ceaiuri, miere, aveati surpriza sa treaca ... intr-o saptamana!
Lipsa rabdarii poate insemna la un moment dat si inghitirea oricarei galusti, indiferent de continutul sau calitatea acesteia. Cand ai nevoie de ceva, ar fi mai bine intai sa ai rabdare sa cauti ofertele, sa compari calitatea si pretul, iar decizia sa o iei in cunostinta de cauza. Si asta, pentru ca orice are un pret. Si nu totdeauna pretul platit este in bani!
Iluzia unei vieti tumultoase plina de cea mai bogata oferta in tot ce ne dorim noi si pentru care trebuie sa alergam repede la hypermarket ca altfel nu mai prindem promotia, ne face sa ne ratam biografia (cum bine spunea cineva la un moment dat). Sa trecem pe langa viata in loc sa o traim.
Un comentariu:
Incercand sa cuprind intr-un comentariu "centimetric" o infinitate de idei "kilometrice", nu de alta, dar pentru a nu-i plictisi pe potentialii cititori, as indrazni sa spun, domnule doctor, ca ati atins un subiect de maxima actualitate.Rabdare...ce reprezinta ea, de fapt? Sa fie acceptarea caii parcurse pana la destinatie ca pe adevaratul proces de maturizare si imbogatire? Ma tenteaza sa spun...da. Totusi, ce ne facem cu "limita rabdarii", notiune tot mai des intalnita? Ei bine, nu cred ca exista, pur si simplu, nu cred. Caci aceasta limita ar insemna, metaforic vorbind, sa mancam la nesfarsit prunele...primavara, nu-i asa? Si cu bucuria gustului cum ramane, atunci? Exista, probabil, o repetare a unei senzatii de "enough", pe care, cu siguranta, fiecare dintre noi a trait-o macar o data in viata atunci cand, de exemplu, pentru o banala hartie, a trebuit sa batem la douazeci de usi, ca, in final, sa aflam ca totul se putea rezolva undeva pe la usa nr. 2. Din pacate, insa, suntem tot mai mult stapaniti de ideea de limita, parca ne-am dori cu tot dinadinsul sa o "cream", sa o "inventam". Mai stii, poate chiar vom primi un brevet pentru asta la un moment dat? Cred ca secretul sta, pana la urma, in a nu lasa situatiile mai putin fericite, in genul celei expuse mai sus, sa le umbreasca pe cele cand exista o congruenta intre a fi rabdatori si a zambi, a imbratisa, a iubi, a fi, pur si simplu, fericiti...
Trimiteți un comentariu