Buricul pamantului, sfidarea si principiile

Premisa potrivit careia sunt buricul pamantului nu este real aplicabila intr-o societate normala, si acest lucru nu datorita faptului ca nu sunt ci pentru ca oricand se poate considera altul mai buric decat mine care sa imi taie elanul.
Evaluand ultimele evolutii la nivel national in ceea ce priveste politica profesionala, am constatat clinic faptul ca orgoliile se manifesta la persoane care se simt depasite de evenimente sau la persoanele care si-au atins propria incompetenta. Nestiind cum sa reactioneze in diverse situatii arata o mina grotesca, augmentata intotdeauna de functia pe care o ocupa. Periocolul cel mai mare insa il reprezinta faptul ca acesti monstri cu fata umana ajung sa conduca despotic considerandu-se stapani ce detin adevarurile absolute. Va este cunoscut? Eu cred ca da.
45 de ani ne-au fost ucise valorile, ne-au fost interzise ideile, ne-au fost cenzurate gandurile, au fost torturati cei care au avut curajul sa isi exprime parerile, am fost dezinformati, am fost sugestionati, am invatat sa intram pe usa din dos, am invatat sa ne folosim pile relatii si interventii.
Tot acest tablou tern al ultimei jumatati de secol 20 l-am put admira - intr-un short briefing - la ultima sedinta de Adunare Generala a CMDR: prezidiu care sfidator vorbeste continuu la telefon, evita raspunsurile la problemele aparute, tortureaza modern cu ajutorul videoproiectiei persoanele incomode folosindu-se de niste trucuri ieftine, fabricate; decizii luate arbitrar in functie de interesele personale (vezi acreditarile de lectori si creditarile de manifestari); amenintari directe sau indirecte asupra celor care indraznesc sa aiba pareri. In acest tablou ireal parca iesit din poeziile lui Bacovia, cei care au fost capabili de a apara niste principii democratice au fost tot aceiasi. Ma cutremura insa gandul ca nimeni nu a avut curajul sa vorbeasca si sper ca acesta sa fie motivul sau, terifiant, inca dupa 20 de ani de la asa-zisa cadere a comunismului, am ajuns sa alegem in functiile care sa ne reprezinte oameni amorali, imorali, oameni ghidati de principiul conform caruia numai mai rau sa nu le fie, care pentru un banut si un scaun caldut (necontand chiar faptul ca acesta nu reprezinta nimic fara a fi sustinut de activitati si initiative) sunt in stare sa isi vanda si mama, o armata de yes-meni jalnici si demni de mila.
Stupefiant este si faptul ca parerea marilor organizatii profesionale nationale a ajuns sa nu mai conteze in fata unor interese de clan, exprimate doar prin atacuri la persoana sau sapaturi pe la spate.
Paradoxul face ca acesti oameni pe care i-am ales sa ne urasca cu atata inversunare pe banii nostri, sa ia decizii impotriva noastra, sa isi permita sa ne atace atata timp cat banii nostri le intra in buzunare atat in urma functiei pe care o ocupa cat si a cursurilor pe care le sustin.
Problemele reale cu care se confrunta practicienii in cabinetele lor nu sunt solutionate nici de deplasarile aeriene ale membrilor CMDR, nici de indemnizatiile care sfideaza orice norma de bun simt, nici de fursecurile de 3000 de lei pe care le mananca. Pentru a rezolva aceste probleme ne trebuie oameni cu viziune, oameni cu experienta, oameni pentru care concepte ca leadership, mentorship ori coaching nu reprezinta trivialitati, oameni care sa stie sa ceara si sa acorde ajutorul, oameni pentru care feedback reprezinta un mod de actiune nu un concept abstract.
Dezinteresul nostru fata de viata de politia profesionala, dezinteresul nostru fata de ceea ce se intampla, neprezentarea noastra la vot, comentariile noastre pe la colturi, lipsa noastra de viziune, incoerenta actiunilor noastre, lipsa noastra de initiativa, toate au dus la situatia actuala : decizii luate arbitrar, nimeni nu da socoteala pentru cheltuirea banilor nostri, cotizatii ca pentru o organizatie militara internationala, indemnizatii de sedinta si de functie care depasesc orice imaginatie incadrata de bunul simt, lipsa unei strategii, promovarea si solutionarea unor probleme personale meschine prin intermediul CMDR.
Draga cititorule, este bine sa te consideri buricul pamantului. Respectul de sine cat si respectul reciproc sunt principii care se invata in “cei 7 ani de acasa”. Sa nu te mire faptul ca oricand se poate considera altul mai buric decat tine si iti va taia elanul. Sa dai dovada de acea maturitate de pe urma si sa nu pozezi in victima a propriului tau sistem. Esti un produs al lui!